Festival - concurs literar- istoric și artistic
„Moștenite din străbuni”.
Frumuseți fără pereche te cheamă spre toate colțurile Bucovinei, pe drumeaguri și poteci, printre dealuri liniștite,inundate de ierburi mustoase, de flori mirositoare care sunt captivante de cu primăvară și până toamna, prin codri răcoroși , plini de chiote de flăcăi, de înfloritoare tânguiri de buciume și cu ape limpezi ca lacrima. Pe lanurile ei,spicele îmbelșugate se apleacă spre glia mamă,bat în auriu livezile doldora de rod. Întâlnești furnicare de oameni și șiruri de căsuțe cu pereții albi ca neaua , ziduri înalte , zvelte și cochete herghelii și turme cu păstori, ce știu din moși – strămoși să cânte „Miorița”. Iar în zare, prin ceața albăstrue a dimineților se înalță falnic Carpații veșnic verzi.
Aș spune o cugetare a lui N.Iorga , din călătoriile sale prin Bucovina. Cică, fiecare loc de pe pământ are povestea sa. Dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o asculți și mai trebuie un gram de înțelegere ca s-o iubești...
Cu mândrie și dragoste vreau în continuare să vorbesc despre un picior de plai, despre o adevărată gură de rai cu steble de busuioc în prag , cu murmur dulce de izvoare și cu oameni de o aleasă omenie, comuna –Oprișeni.
O legendă veche spune că prin sat au trecut chiar Stefan cel Mare cu oastea sa care au făcut un popas și domnitorul strigând :„Opriți aici!” acest loc a fost numit Oprișeni de la cuvântul „opriți”.
Sat bucovinean,țărână binecuvantată , dăruire străbună,
Strălucește prin ani precum o frumoasă comună,
Să ai viață veșnică , izvoarâtă din iubirea noastră,
A locuitorilor tăi care știu și vor ști să te prețuiească.
Sunt fiică al acestei așezări românești din nordul Bucovinei. Aici m-am născut și am copilărit, aici am făcut primii pași , și tot aici , am rostit primele cuvinte românești .
Oprișeni este un meleag plin de istorie și tainic echilibru uman , unde cerul coboară pe zidurile caselor , pentru eternitate în această țară a fagilor și stejarilor , unde deasupra fiecăruia străjuiește umbra Marelui Ștefan ca o icoană și dulce mângâiere.
Binecuvântat de Dumnezeu , acest picior de plai înseamnă nu numai istorie întâlnita la fiecare pas, tradiții și obiceiuri de mare originalitate moștenite de veac, meșteșuguri populare, ce atestă aproape șase veacuri vocația noastră pentru frumusețea plaiului și ospitalitatea gospodarilor din acest minunat colț de țară.
Aceste neasemuite frumuseți peisagiste ale satului te fac să vii cât mai des la noi . Sclipirea argintată, când năvalnică, când molcomă a apelor râulețelor Cotovăț și Oprișanca îmbrățișează satul ca niște brațe puternice de haiduci. Ele duc la vale pe apa-i limpede și cristalină toate necazurile în schimb aduc speranțe și încredere în viitor. Încântătoarele popasuri sub umbra codrilor de fag , brad, carpăn și stejar,peizajul multicolor al dealurilor,toate și multe altele, dând acestui ținut un farmec de paradis . Această localitate mândră cu oameni vrednici are mulți ani de la întemeerea ei în aceste locuri mirifice de prin preajma Carpațior.
Împunătoarea cifră demonstrează cu prisosință că satul Oprișeni se numără printre cele mai vechi vetre românești din această jumătate de Bucovină eminesciană. Oricum acest lucru îl arată prima atestare documentară, găsită până acum. Un hrisov de pe timpurile domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun , care certifică prezența în timp a satului pe parcursul a cel puțin 596de ani.
Istoria ținutului nostru, la fel ca și cea a întregii Bucovine, își are începuturile în trecutul îndepărtat și în multe privințe este acoperită, după cum susțin cercetătorii, de un văl de mister care e prea puțin probabil să poată fi ridicat vreodată. Oricum, se știe că acest teritoriu a fost locuit de oameni, din vremuri străvechi, mărturie stând numeroasele descoperiri arheologice făcute aici.
Satul nostru își are stema , drapelul și imnul – un înălțător cântec de slavă închinat vetrei străbune , scris cu dor și drag de către un vrednic fiu al acestui sat Pintilei Bilețchi.
Consătenii mei cinstesc tradițiile strămoșești, datinile satului nostru Oprișeni, având în primul rând grijă de generațiile tinere, care au datoria sfântă să continuie ceea ce moșii și strămoșii noștri au realizat. Și în primul rând să păstreze intactă limba noastră românească , această comoară de neprețuit pe care pierzând-o ne pierdem pe noi însine.
Limba vorbită în Oprișeni e șirag de piatră rară pe moșie revărsată, miezoasă ca în vechile croinici și hrisoave domnești.
Trecutul nu poate fi uitat . Precum nu pot fi dați uitării strămoșii neamului. Ei ne-au lăsat o istorie , ne-au făurit viitorul. Și noi , la rândul nostru, ar trebui să le urăm exemplul.
Fără trecut nu există viitor!
Astăzi , satul Oprișeni vă este gazdă și martor al unui posibil început de drum , la un drum al unor speranțe, înscris în mersul spre o Europă unită sau și poate spre noi legende...
|