« Limba maternă – floare eternă »
Ziua Internațională a Limbii Materne este o sărbătoare ținută anual la 21 februarie în întreaga lume, cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală,precum și multilingvistică
Limba maternă este cea mai de preț comoară a fiecărui om. Așa cum pomul nu poate trăi fără rădăcini, cum râul nu ar exista fără izvor, un popor nu poate trăi fără trecut, fără limba maternă.
Pentru a face ca limba să sune mai frumos și mai cu putere, în fiecare an la sfârșit de februarie la școala noastră, se organizează Săptămâna limbii român ,care-i aduce pe elevi și mai aproape de « inima acestei limbi armonioase ».
Elogierea ei a fost organizată de profesoarele de limba și literatura română, doamnele Valentina Plantus, Ana Stlimah și Felicia Țâbuleac, prin mai multe activități literale.
Elevii claselor a V-VI-a au participat la o șezătoare minunată, cu jocuri și cântece culese de la buneii lor. Costumele naționale au înfrumusețat sărbătoarea și mai mult, deoarece fiecare s-a simțit o părticică a acestui neam bogat în «frumuseți cusute cu fire de diferite culori»- cămăși din lada bunicii.
Despre bogăția și forța expresivă a limbii române s-au exprimat țn versuri rând pe rând elevii claselor a I-IV-a și a X-a și a VII-a care poartă dragostea fierbinte față de graiul matern. Elevii clasei a X le-a mângâiat sufletele celor prezenți cu cântecele «Limba noastră-i o comoară», «Pentru ea », «Răsai», «Eu nu mă las de limba noastră», «Patria și graiul», «Slăvți-vă limba», «Izvor de apă vie »...
Un îndemn și o rugăminte de a nu uita niciodată limba mamei,limba maternă, a fost rostit și din partea domnului director Nicolae Bodnariuc prezent la această sărbătoare de suflet.
« Limba maternă- floare eternă » - acest spectacol literar a fost ca o icoană de iubire la care ne-am închinat ,care ne-a aprins credința în vise, în dragoste de neam , de țară și de grai.
Am asistat la o lecție de literatura română, o lecție de suflet , după care toți au ieșit plini de emoții și sentiment de nedescris .
«Cântec de leagăn pentru mamă» de Grigore Vieru în clasa a V-a A le-a lăsat o amprentă, pentru mult timp, atât copiilor , cât și profesorilor, părinților care au ascultat cu atâta atenție fiecare frază , fiecare cuvânt rostit măiestrie și suflet . Săptămâna s-a încheiat cu Show-ul intellectual:
«Ție mintea isteață
Învinge ce-i greu...
Gândește,crează
Învațî mereu ! »
Care le-a făcut pe elevii claselor a VIII-XI-a și mai apropiați de limba maternă și de adevăratele nestemate ale poporului român- proverbele și zicătorile. Lucrul în echipă le-a unit și mai mult pe copiii, ceea ce am vrut ca ei să înțeleagă și să ia ca învățătură pe viitor .
Limba română pe care trebuie s-o cunoaștem bine și s-o vorbim corect, apărând-o de împrumuturile imetile de cuvinte, de expresiile forțate.
Recitând unele poezii, elevii au pus în evidență ideea că limba unui popor este istoria lui. Limba nu este a scriitorilor, a savanților, a profesorilor de limbă și literatură română. Ea aparține poporului, aparține velor care au trudit la ea de-a lungul veacurilor, adică aparține strămoșilor noștri. Vorbind corect limba, și pomenim astăzi pe străbuni, dând uitării unele cuvinte- uităm ceva din istoria neamului nostru.
În încheiere s-a pus accentul pe cuvintele spuse de marele filosof Esop: toată înțelepciunea se învață prin limbă. De aceea, să nu uităm niciodată că o limbă frumoasă ne ajută să pășim pe calea vieții cu mândrie și demnitate . Limba maternă este pentru fiecare om cea mai dulce și cea mai frumoasă, este cea mai mare bogăție a unui popor .
21 лютого – міжнародний день рідної мови
Передамо нащадкам наш найбільший скарб .
21 лютого країна разом з усім світом відзначає День рідної мови.
Для румунів – це день повернення до їхньої історичної пам’яті. І одним із шляхів цього повернення є досконале володіння своєю мовою. Повертаючись до національного – повертаємося до себе за допомогою рідної мови.
Наша мова – одна з найдавніших і найбагатших з-поміж тисяч мов світу.
Зерна любові до рідної мови. Нехай проростуть у серці кожної людини і заколосяться плідною нивою. Бо Слово – живе, воно зародилося з любові, воно сильне, бо зросло на Вірі. Слово вище, бо несе під серцем Надію як дитя. Слово чесне, бо освячене Правдою. Слово заповітне, бо покликане здобути Волю.
Любіть красу своєї мови,
Звучання слів і запах слів.
Це квітка ніжна і чудова
Широких батьківських степів
Всі каравани знайдуть воду
В краю пустель і злих негод
Як річка з роду і до роду –
Так мова з’єднує народ
| 
