9 mai – ziua Victoriei
Sfântă este limba păcii...
În fiecare an, la 9 mai, milioane de oameni de diferite naționalități, confesii și viziuni politice își apleacă frunțile într-o plecăciune adâncă în fața memoriei celor căzuți și gloriei veșnice participanților, rămași în viață, la cel mai îngrozitor război din istorie.
Faptele lor eroice, înscrise cu litere de aur în letopisețul istoric al Planetei Pământ,vor rămâne pentru totdeauna drept un exemplu de bărbăție cetățenească și vitejie, un izvor nesecat de patriotism, de dragoste față Patrie.
Cu ocazia celei de a 73-a aniversări de la Marea Biruință asupra nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial, a avut loc o adevărată sărbătoare de suflet pregătită de elevii claselor mari și elevii clasei a 3-A sub conducerea profesoarelor Valentina Plantus, Domnica Semco și Stela Toronciuc.
Elevii, prin poezie și cântec, asemenea unui izvor nesecat de patriotism, și-au demonstrat adevărata dragoste față de Patrie.
«O sfântă este limba păcii
Atât de sfântă și de clară
Atuncea când în altă limba
Vorbește-o țară cu altă țară.»
Pacea, lumina atât de dulce și mângâietoare, care-mi străbate geamul în diminețile târzii, seninul cerului, miraculosul curcubeu, roua cristalină, care împrospătează verdele ierbii, ciripitul melodios al păsărilor, somnul dulce al pruncului din leagăn, îmbrățișarea caldă a mamei, tăcerea bătrânului care așteaptă în poartă...
Doamne, aș dori să nu se tulbure această divină armonie, această sublimă pace. Pace... Cât calm găsim în acest cuvânt, la auzul căruia ne cuprind flori ca în fața unui miracol, dar în același timp prin puterea sa ar însemna totul în jur. Pacea își are izvorul în sufletul omenesc. Armonia sentimentelor, liniștea, bunăvoința, răbdarea, dragostea, credința, echilibrul spiritual și energia pozitivă trebuie să le posede fiecare iubitor de pace. Pacea înseamnă curățenia minții, blândețea sufletului, dulceața inimii, oglinda vieții, lungimea prieteniei și puterea dragoste. Pacea din suflet generează pacea dintre oameni, dinte popoare. Toate poeziile și cântecele au răsunat ca o rugăciune a elevilor, o rugăciune de Pace.
Din partea mea personală doresc să le mulțumesc tuturor celor prezenți, cât și elevilor pentru o asemenea sărbătoare sufletească, care nu se poate șterge din memorie. Să ocrotim, deci, pacea, să încercăm s-o oferim și celor care niciodată nu au cunoscut-o. Să iubim pacea, s-o sădim în sufletul aproapelui nostru. Haideți să trăim în bună înțelegere, să fim optimiști, să fim mai buni, să ne gândim la viitorul nostru și al urmașilor noștri, să iubim țara, să iubim viața, să ne iubim ca frații, iar spiritul eternei păci să ne domine mereu.
În lume sunt locuri pe care nu le ocolești, dar te oprești învoluntar. Acestea sunt locuri sacre. Aici dorm pe veci ostașii... Tineri și în vârstă, ei nu-și mai amintesc nici de soție, nici de mamă, nici de casă, la care așa și n-au ajuns...
Nu trebuie să treci pe lângă obelisc, monument, mormântul ostașului, oprește-te, ascultă...
Și vei auzi cum bat inimile lor în bronz și granit. Bat liniștit și puțin alarmant: «Рăziți, oameni, această mare fericire – Pacea, luptați pentru ea!», parcă ne spun ei.
|
